Foame

Standard

Renunț.
Brăzdează-mi fruntea cu cerul din tine.
Lasă o urmă adâncă
și sădește un gard zimțat:
să-mi strângă din dinți.
Să strângă fiecare dinte
și fiecare măsea
în jurul limbii mele.
Ca apoi să vărs vorbele roșii,
energia roșie,
ochii roșii care sperie vietățile ce mă compun.
Lasă o foame pantagruelică
în jurul scorburii din inima mea.

Când pleci
aruncă peste mine
doar câțiva pumni de pământ reavăn:
să aibă gardul zimțat
din jurul meu
loc să îngrădească,
inimă să strângă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s