Gust de mere roșii

Standard

Mușc din răcoarea dimineții
și-apoi cad.
Îmi plec capul pe spate
și cad în abis.
Și umerii care mă sprijineau odată încordați
renunță încet să se mai împotrivească
zborului.
Căderea mea e ca și cum
aș avea atașată de brațe o parapantă
care mă absoarbe înapoi
în sus.

Ce normal mi se pare acum
să plec capul și să văd vârfuri de brazi,
lună nouă, lună veche,
stele
în vârful bocancilor mei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s