Odă Pătlăgelei Roșii

Standard

Când te-am zărit întâia oară –

Ooo tu! fiică plăpândă a Demetrei! –

crescută odată cu Luna plină

în paharul de plastic de pe balconul meu,

ceva în mine a strigat:

Ofrandă zeilor să fie ochiul meu cel drept

și-apoi cel stâng!

Căci,

pentru ce să  am nevoie de ochi în această lume,

când nu există nicăieri frumusețe mai răpitoare ca a ta –

dodoloața mea cea mică și moțată!

Cu pletele răsfirate în două codițe verzi

zâmbind liber la Soare.

Transformă-te inimă într-un bulgăre de pământ!

Aleargă-mi apă limpede de izvor prin vene!

Să-mi întind rădăcinile până în centrul Universului

și-apoi, să-mi ridic brațele către Lumină, așa cum faci tu,

și să cânt doar pentru inimi care mă aud.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s