Empanada de atun

Standard

De când i-am zis că sui câteva rețete ( să nu se aștepte să le spun în 3 rânduri, pentru că mie îmi place să colind pe miriștea cuvintelor până mă dor mușchii ), prietena V mă bate la cap să o sui baș pe asta, cât mai urgent. Că de când a încercat-o data trecută, doar la ea se gândește, doar la ea visează, doar pe ea o pictează 😀

”Lucrurile nu vor fi ușoare”, am avertizat-o. ”The quest will claim my life ”. Pentru că asta chiar e culmea complicățeniei și perfecțiunii. Și perfecțiunea e în ochii povestitorului, sau a bucătarului amator, în cazul de față, care scrie, sleit de puteri ( the things I do for friendship) din bucătărie, în timp ce ingredientele poveștii se află chiar în punctul culminant ( adică înainte de-a fi azvârlite în cuptor).

Povestea de azi  începe așa:

Au fost odată un gogoșar verde ( din care se folosesc cam 3 sferturi) și o ceapă ( destul de voluminoasă, dar cu toții o menajăm ca să nu se simtă nashpa) ca în poză:

Și cum străbăteau ei drumul înfloritor al vieții, un vrednic om de la țară, un Manea – slutul și urâtul, a terminat cu firul existenței lor. Așa au ajuns pe taraba de la piață și, în schimbul câtorva cenți, pe masa mea din bucătărie. Cu sucul de roșii a fost mai grav.  The Evil Manea, nu doar că se limitase la a culege roșiile de pe vrej, ci le bătuse până la convertirea lor înspre bulion – vreo 800g.

Ce era de făcut?

Apă vie, apă moartă.

Trebuie să combini ceapa și ardeiul, tăiați nu prea mărunt, și apoi să adaugi roșiile. If you cannot find a way…”, auzeam eu vocea lui Galadriel într-o ureche. Sau poate că doar îmi țiuia.

Zis și făcut:

După câteva minute de înmuială, între ceapă și gogoșar, am adăugat poveștii, cele 800g de roșii ( bulion).

Și am uitat de ele. Pentru un timp.

Până ce, combinația în cauză se transformă într-un sos dens, mult mai puțin lichid ca la început ( dacă e prea acid, nu dispera: Loli pune una chispa de bicarbonat până totul se potrivește pe gustul ei ):

Când e sosul gata ( sofrito cum se mai numește prin părțile locului), se așează de-o parte, pentru a se răci și a se privi obiectiv, ca orice poveste frumoasă.

În acest timp, domnul Aluat ( având la bază mai puțin de un kg de făină) se ospăta cu un pahar de ulei, unul și un pic de vin alb, una chispa de sal și o lingură bună de boia. De-odată, în locul unui cal răpciugos, răsări, mândru și plin de bulbuci, după îndelungate frământări, frumosul din poză ( un pahar e echivalentul a 250ml, dacă tot vrei unități de măsură – afurisit să fie Sistemul Internațional care nu ne lasă în plata Inexactității noastre 😛 ):

Nu era vârtos,  dar nici prea moale ca să curgă, nici îmbrăcat, nici dezbrăcat, nici călare, nici pe jos, ci, așa cum zicea Gandalf, precisely as it should 😀 Adică plin de bulbuci – rezultatul reacției dintre făină, vin și ulei                    ( singurele ingrediente, de-altfel. Ce să mai spun: concluzie așa dășteaptă ca a mea, mai rar ).

”Odihnește-te prinț al păcii în lume, că mult mai ai de pătimit”, se auzi, de astă dată în română vocea lui Galadriel ( sau poate ca era urechea mea care țiuia din nou)

Și prințul păcii, Aluat se hodini ( vorba lui buni) vreo 20 min, timp în care devenise plictisitor de privit.

Așa că tu poți să răsfoiești niște site-uri de creme și săpunuri naturiste, altele despre asteroizi care se apropie de Pământ pe 20 mai, sau ai putea să începi să studiezi șah pentru dummies ca să nu mai râdă de tine copiii cei mari, că nu știi.

După cele 20 min de gândire ( long story short), Aluat  hotărâ să se despartă în două și apoi din fiecare jumătate să mai ciupească un pic pentru alte două grămăjoare.

Jumătatea din dreapta se decise pentru Polul Sud, întinzându-se cât să cuprindă tava:

Primi între granițele sale, el sofrito – ceapa, ardeiul și roșiile nefericite:

Alături de 4 conserve de ton, scuturate bine de ulei și presărate peste sofrito ca o boare pe deasupra viilor,  2 ouă ( fierte în prealabil ), scuturate și ele bine de coji și presărate peste ton.

Deasupra tuturor – Jumătatea din stânga – aka Mama Aluat, acoperea întâmplător ingredientele așa cum bolta cerească ne acoperă pe noi 😉 . Copiii se lungiră fiecare, ajungând până în marginile lumii, pentru a proteja granițele de hoardele invadatoare ale lui Evil Manea .

Peste toată lumea se prăvăli mândrul Soare, sub forma unui ou întreg și crud, bătut și întins cu o pensulă ( știa Dali ce știa)

După vreo 45min , la un foc de 200ºC, cu tava așezată puțin mai jos de jumătatea cuptorului, ar trebui să poți să înfuleci așa ceva și să Save the day 😀 :

Toate drepturile rezervate lui Loli, căreia am să-i traduc, pe o foiță de dud ( ea crede că duzii au frunze ca de palmier), mot a mot, în limba lui Lorca, tot ce am zis mai sus.

END.

Legendă:

chispa ( pronunțat cispa) ”) = scânteie ( termen folosit în cazul de față pentru cele 3 degete cu care se prind chestii granulate, care in mod normal se iau intr-o linguritză mică. Pentru că unde rămâne încântarea gătitului dacă nu te colorezi puțin pe degețele? 😉  )

 

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Zis si facut! In weekend am incercat reteta si am ramas surprinsa ca mi-a iesit din prima 😀
    Foarte delicioasa a fost. E destul de simpla reteta, nu ai cum sa gresesti daca parcurgi toti pasii descrisi de tine. Ai talent la povestire, desi stiam deja asta :p

  2. Lenea planetei, Monibon! 😛 Dar e așa ușor de făcut!
    Dacă am făcut-o EU! Care imi prind degetele în ușa de la frigider de câte ori îmi iau o bere! Care nu găsesc niciodată pe unde se deschid pachetele cu servețele sau cele cu zahar vanilat… și lista ar putea continua :)) Zic să faci ce am facut și eu prima dată: Paseaz-o la mami, ca ea sigur are mai multă răbdare ;;)

    • Salve Monibon!
      Pisica lu maică-mea s-ar juca in draci cu ele 😀

      Se lungesc, adică se întind ( ca două râme, noah 😛 ) și se pun pe marginile plăcintei – cred ca se vede in poza aia cu empanada inaintea aruncării în cuptorash. ”Valurile” de pe margini sunt ”ciupeli” făcute cu degetzelele și au rolul de-a uni aluatul de la cei doi ”Poli” ca să nu iasă pe-afară, la plimbăreală , continutul.
      Clar așa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s