Corola de minuni

Standard

Iubesc și lume care nu mă iubește. Nu știu de ce. Nu stau să mă gândesc. Doar o fac.

Poate pentru că , celălalt mod, de-a iubi prin oglindă, mi se pare mai ridicol. Acel ”Nu te iubesc, pentru că nu mă iubești nici tu”.

Sau poate pentru că sunt o leneșă, și, mi se pare istovitoare înnăbușirea iubirii de către condițiile prin care ne încăpățânăm să o încorsetăm. Nu se vede absurdul în spatele egoismului nostru? ”Nu te iubesc pentru că nu mă iubești nici tu”. Pe mine, mă, m- . De fapt, nu te iubesc, pentru că nu pot să văd dincolo de marginile mele.

Și-apoi mai e RUȘINEA, ORGOLIUL – derivate din FRICĂ. Frica de zâmbete batjocoritoare: ”Hă Hă! Uite cum iubește…Hă Hă!”.

Frica – văl fals, din nou.

Așa că, într-o zi, în loc să-mi strâng jucăriile, am decis să le împart. Nu știu de ce. N-am stat să mă gândesc. Doar am făcut-o. De-atunci, se întâmplă ceva ciudat: niciodată nu rămân fără ele, și, în mod paradoxal, numărul lor crește

Oricum,  cu frica în sân, mă simt ca dracu. De-aceea, când iubesc, dau la dracu și frica și orgoliul și rușinea.

Da măăh! IUBESC și lume care nu mă iubește. Iubesc și ochi și flori și buze și morminte.  E singurul sentiment pe care îl am care nu cunoaște limite. Cum să îmi treacă prin cap, doar pentru o clipă, să încorsetez asta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s