Știai că…? (3)

Standard

Excesivul consum de alune poate provoca stări de stupoare, perplexitate, paloare în obraji și hohote de râs isteric?

Prietena G a soră-mii nu.

Primul lucru care se putea zări imediat pe masa de bucătărie a bunicii era o farfurie adâncă, plină de alune. Lucru curios pentru că proteza ei abia dacă-i putea permite să mestece găluștele de griș din supa de roșii…

– Uaaa! sălta prietena G. Aluuuneee! Tu vrei, L?

– Mai încolo…o informă ea privind pe fereastra bucătăriei, o aștept pe buni.

În plus, alunele nu făceau parte din pasiunile ei culinare.

– Sunt un pic moi, dar sunt excelente! Mergem?

– Mergi tu. Vin și eu in jumate de oră. O văd pe buni ieșind de la biserică.

– Să nu întârzii că se face întuneric și nu mai vedem să ne dăm cu rolele. Că nu vreau să alunec într-un șanț și să mor, singură…uitată de lume..

– You won´t be forgotten, îi rânjea L rotindu-și ochii.

– Ha. Think you´re funny? You´re not so funny…

Și acestea fiind stabilite părăsi etajul 1 al blocului 9 clămpănind roțile rolelor de fiecare treaptă.

Sprijinită de pervazul geamului din bucătărie, L o aștepta pe bunica. Aceasta tocmai părăsise trotuarul din jurul bisericii și se îndrepta înspre casă cu furia melcului supărat, însoțită de baston și de ex-motanul nostru, Tanu ( may the Lord rest his soul ) care o însoțea peste tot.

– Servus, fetița mea! își îndreptă bunica ochelarii, bucuroasă de vizita soră-mii. Ai mâncat? începea ea interogatoriul.

– Un pic…

– Ce?

– Niște pâine cu gulaș…

– Aia nu-i mâncare. Nu vrei să-ți facă buni ceva cald? Mânânci ca o vrăbiuță.

– Nu…evită L atacul mascat în mănușa de catifea – atac expert al bunicii noastre. Că mă așteaptă G să ne dăm cu rolele și nu vreau să mă rostogolesc până la ea 😀 .

Apoi continuând suav:

– N-ai ceva ușor de dulce?

– Ba daa, se înveseli bunica deschizând frigiderul. Am niște ciocolată. E foarte bună. Am luat-o ieri de la alimentară.

– Da? întrebă L din politețe. Ce mai zice tanti Marcela?

– Aaaa nimic important…Are probleme cu fiu-su ăl mic. Că nu vrea să învețe. I-am zis că stă cu mintea după fete, dar Marcela spune că e prea leneș până și pentru asta…începu ea noua telenovelă din cartier.

Și în timp ce povestea, fărâmița pe masă o tabletă de ciocolată.

Un bec, nehotărât, se tot ivea în subconștientul lui L fără a se lumina pe deplin.

– Nu știu cum de n-am văzut și-am luat cu alune, se plângea bunica. Știi că nu pot să le mestec. ..

Becul se încăpățâna să pâlpâie din ce în ce mai des.

– De-aia le păstrez într-o farfurioară ca să le dau prin mașina de măcinat și să le iau cu lingurița.

Privind la ea cu stupoare, soră-mea îndrăzni:

– Le scoți înainte cu un cuțit, nu?

– Nu… de ce? Că sunt doar eu în toată casa…

Becul explodă, scăldat în lumina cunoașterii și în hohote de râs.

Misterul farfuriei cu alune de pe masa din bucătărie a bunicii fusese rezolvat.

End.

PS: Și da. L îi împărtășise și prietenei G marea informație. Pentru că, printre altele, L n-are secrete față de prietena G 😀 .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s