Arhivele lunare: Februarie 2013

Filosforării de marţi

Standard

Nu cred că există alegeri proaste sau deştepte.

Doar alegeri.

Dintr-acelea care te duc pe un drum sau pe un mănunchi de drumuri. Pentru că eşti mereu pe unul. Chiar şi-atunci când ai impresia că nu eşti.

Să ne bucurăm, deci, că există. Eu azi m-am trezit că mă bucuram. 🙂

Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi, o tulpină morocănoasă, recent ieşită dintr-o sămânţă, ar exclama:

– Să se ducă-n mă-sa Fibonacci! Eu nu mă mai despart. Râmân aşa. Punct.

?

Îmi vine în minte un Univers în care pădurile ar fi piepteni înfipţi în câmpii verticale.

Atunci ce?

ATUNCI CE??

Poate că nimic. 😀

Poate că cineva, care s-ar putea  holba la aşa ceva, le-ar găsi fascinante, misterioase, minunate, căţărându-se înalt şi drept până la infinit.

Sau poate nu.

-Imposibil! ar zice unii. Nici nu merită să-ţi pui aşa o problemă. O lume fără cel puţin două alegeri nu poate exista. Pentru că LUMEA ajunsă la o masă critică tinde înspre diviziune.

Diviziune şi masacru.

Nimic tragic în asta.

Doar Fibonacci.

DOAR Fibonacci.

Atunci, am observa noi oare, dacă ne-am uita chiar acum la o pădure care seamănă cu un piepten înfipt într-o câmpie verticală, că ceva ar putea fi altfel dacă ar vrea?

Anunțuri

Filosforării de vineri

Standard

Mă amuză ăia radicali care zic pe un ton sobru:

”- Eu când mă apuc de ceva, mă țin PÂNĂ LA MOARTE!”

Eu nu.

Poate pentru că mă apuc de mult mai multe lucruri decât se apucă ăia care se apucă și-apoi se țin PÂNĂ LA MOARTE.

De ce poți să te apuci când nu te apuci ca să te ții PÂNĂ LA MOARTE?  De o tonă de lucruri :

– de o bară din tramvai.

– de coarnele bicicletei.

– de volanul mașinii.

– de gulerul de la cămașă.

– de nasturii de sub gulerul de la cămașă.

– de o poezie.

– de o altă poezie.

– de șosete.

– de o umbrelă.

– de fluierat.

– de tricotat.

– de un roman nou.

– de un alt roman nou.

– de o nuvelă.

– de un gând nou.

– de un alt gând nou.

– de vopsit gardul.

– de coada unui zmeu.

– etc.

Acum să ne imaginăm că ne apucăm de toate aceste lucruri și ne ținem de ele PÂNĂ LA MOARTE. N-am putea face decât vreo 5. Și pe acelea cu mare greutate. Unul singur – PÂNĂ LA MOARTE – le-ar sufoca pe celelalte.

Ei și-atunci tot urmând lista de mai sus, liniuță după liniuță, mi-a urlat Viața în urechi și mi-a zis:

”- Eu când mă apuc de ceva, mă țin PÂNĂ LA MOARTE.”

Așa m-am înveselit azi 🙂 .

Pentru că e așa un privilegiu să te apuci de TRĂIT și să te ții de asta PÂNĂ LA MOARTE! Și, fiind un lucru din afara listei, adică foaia în sine,  nici nu trebuie să faci mare brânză. Doar să nu te lași apucat de blocajul foii albe și ținut așa PÂNĂ LA MOARTE :D.

”- Bravo! ” i-am răspuns. ”Ce bine că te ocupi tu de asta. Așa pot eu să-mi văd în continuare de lista de mai jos.” Să mă apuc liniuță după liniuță:

– de un gând mai vechi.

– de un cântec nou.

–  de un site.

–  de zâmbit din nou.

–  de iubit din nou.

– etc

12A

Standard

Iată ce mi-a găsit bunica printre însemnările din liceu :))

Au fost odată ca-n poveşti –

şi asta n-o spun eu-

precum luceferii ceresti,

A 12-a din Hasdeu!  ( :D:D:D )

*

Şi erau unii-aşa cuminţi

şi mândri-n toate cele,

ca nişte bombe printre sfinţi

cu hidrogen în ele.

*

( ora de română)

*

La umbra falnicelor bolţi,

Ei pasul şi-l îndreaptă

lângă fereastră unde-n colt

Româna îi aşteaptă.

*

Şi îi privea cu un surâs:

– Aţi scos voi foicica?

şi-aşa buimaci, treziţi din vis

primiră lucrărica.

*

Şi zise-ncet:

Pe lângă plopi am mai trecut

în cariera mea,

dar precum voi n-am mai văzut

nicicând pe nimenea.

*

Cum vrei de bac să treci în zbor

când nu ştii Eminescu

şi spui că „am un singur dor”

e scris de Călinescu?

*

Vrei poate-n fapte să arăţi

dreptate şi tărie

când îţi arăt şi tot nu-nveţi…

E pură lenevie!

*

( ora de mate)

*

Algebra-ntreagă o-nvăţau

în ora de-analiză

şi căi de mii de ani treceau

în orele de teză.

*

Şi sus formule,

dedesubt

scriau în şir sisteme,

fără de puncte,

ne-ntrerupt,

scriau doar teoreme.

*

Căci unde-ajung ei nu-i hotar,

diriga îi cunoaşte,

şi iar le spune în zadar

că-n umbră bacu-i paşte.

*

Şi ei vorbind cu-algebra-n somn,

oftând din greu suspină:

– „O, Newton şi al tău binom,

cu ce suntem de vină?”

*

Şi sin2+cos2

e pură fantezie.

Şi Cosmosul s-a săturat

de-atâta geometrie!

*

( end)

*

Erau a 12-a din Hasdeu

mai mândri an de an:

„Să fie bacul cât de greu,

ieşim noi la liman!”

*

( poezioară epigonică rostită de corul tragic al clasei de mate fizică în cadrul festivităţii sfârşitului de an şi liceu.

Lugoj 2002  )

=))=))=))

Inimioare la reducere

Standard

corazones-rosas

– Doaaamne, că mi-e deja lehamite!!

– …?

– De lumea asta consumistă. Cică inimioare de vânzare – că mai un pic și e sfântu Valentin. Două la 5 lei. Reducere!

– Așa se întâmplă în fiecare an…

– Dacă sunt la ofertăă…

– Nici n-ar trebui să se vândă…

– Păi se vând ieftin…

– De parcă oamenii nu se pot iubi fără ele.

– Uite una pentru tine!

– …

– Hi hi.

– Ah…

– Îți place?

– E…ok

– Nuuu-ți plaaaceeee!!!

– Ba daaa…Dacă e de la tine, îmi place.

– Păi m-am gândit la tine. Hi hi. Așa sunt eu: ROMANTIC.

– …

– Ce căutăm aici pe întunericul ăsta? Uite ce vânt rece bate! Stele? Dă-le-ncolo. Vor fi aici și mâine seară.

– Deci ești dispus să revii…

– Chiar te fascinează… Nu înțeleg…

– …? Credeam că și ție îți plac. Doar așa ai zis ieri.

–  Replică de agățat. Credeam că de-asta o spui și tu. Ce ridicol îți șade cu binoclul ăla… Hai c-am glumit. Hi hi.

– …

– Ce copilă ești! De-asta îmi placi așa!

– …

– Podețul ăsta e cam șubred. Și e scris cu graffiti. Sigur au trecut pe-aici toți boschetarii. Uite niște boscheți chiar acolo!

– Lasă că sunt departe…

– De fapt voiam să te sperii un pic. Fetele se sperie din orice, în general. Haaai să meeergeeem. Vreau în mall. Unde e TOATĂ lumea!

– TOATĂ lumea e la mall? Mică lumea sau mare mall-ul?

–  La căălduurăăă! La o beereee! Și vreau să mă uit la niște ipad-uri. Nu vrei să ne luăm la fel? Al doilea e la ofertă!

– Nu.

– Păi da! Că niciodată nu-mi faci pe plac! Întotdeauna trebuie să iasă lucrurile așa cum vrei tu!

– Dar nu vreau nimic…

– Ei lasă că știi bine că EU fac totul – TOTUL – pentru tine. Dar nici că-ți pasă!

– …

– M-am înscris până și la voluntariatul ăla unde ești tu! Pentru TINE!

– Felicitări! Faci o faptă bună, dar m-am înscris singură.

– Ești o nerecunoscătoare! Cum să te las singură de capul tău?? Credeam că suntem o pereche!

– Nu văd care-i legătura…

– Și într-o pereche, oamenii stau mai … lipiți unul de altul…

– până se pierd…unul într-altul…

– Ce lucruri spui! Ce copilă ești!

– …

– Aveam eu o prietenă, acum o lună – era înaintea ta, hi hi, care a plecat singură – SINGURĂ, adică fără MINE – în Anglia. Pentru o săptămână! Normal că i-am dat papucii! Auzi la ea : să se ducă singură pe toate coclaurile când avea prieten. Voia să mă înșele, normal. Dar i-am luat-o înainte!

– …?

– Nu cu tiiinee! Cu alta. Înainte de tine, hi hi. Mai stăm mult pe-aici? Că mă dor picioaaareeeleee! Și degetele de la picioare. Și unghiile. Și bate și vântul…

– Mai puțin…Uite o stea căzătoare! Ce frumos!

– Da da. Ți-ai pus repede o dorință?

– …

– Eu vreau să fiu cu TINE TOT TIMPUL! Să fim DOI în UNUL…

– … ca într-o oferta de șampoane…

– Poate că nu trebuia să spun…

– …

– Că știi că dacă spui, poate nu se mai împlinește…

– Știu.