Filosforării de marţi

Standard

Nu cred că există alegeri proaste sau deştepte.

Doar alegeri.

Dintr-acelea care te duc pe un drum sau pe un mănunchi de drumuri. Pentru că eşti mereu pe unul. Chiar şi-atunci când ai impresia că nu eşti.

Să ne bucurăm, deci, că există. Eu azi m-am trezit că mă bucuram. 🙂

Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi, o tulpină morocănoasă, recent ieşită dintr-o sămânţă, ar exclama:

– Să se ducă-n mă-sa Fibonacci! Eu nu mă mai despart. Râmân aşa. Punct.

?

Îmi vine în minte un Univers în care pădurile ar fi piepteni înfipţi în câmpii verticale.

Atunci ce?

ATUNCI CE??

Poate că nimic. 😀

Poate că cineva, care s-ar putea  holba la aşa ceva, le-ar găsi fascinante, misterioase, minunate, căţărându-se înalt şi drept până la infinit.

Sau poate nu.

-Imposibil! ar zice unii. Nici nu merită să-ţi pui aşa o problemă. O lume fără cel puţin două alegeri nu poate exista. Pentru că LUMEA ajunsă la o masă critică tinde înspre diviziune.

Diviziune şi masacru.

Nimic tragic în asta.

Doar Fibonacci.

DOAR Fibonacci.

Atunci, am observa noi oare, dacă ne-am uita chiar acum la o pădure care seamănă cu un piepten înfipt într-o câmpie verticală, că ceva ar putea fi altfel dacă ar vrea?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s