La vânătoare de scântei

Standard

Tormenta-de-verano

Aveam nevoie, de ceva vreme, de o bujie nouă pentru inima mea.

Se întâmplă uneori să nu indrăznim, pur şi simplu, ce-am vrea să îndrăznim. Aşa că niciodată n-am îndrăznit să caut una.

Până când, într-o zi, în care norii se încâlceau în noaptea senină, umbrela pe care o ascund sub cuier mi-a smuls mâna până sus printre fulgere la:

ATELIERUL UNDE CERUL SENIN MERGE LA REPARAT

– Pentru că au bujii, de-aia! s-a răstit ea la mine, înainte să o pot întreba de ce.

Aveam nevoie doar de o bujie nouă.

– N-avem! Nu e! N-avem! tuna, mormăind ursuz, cel care potcovea Cerul Nord.

Asta pentru că tocmai scăpase, din nou, printre degete, buchetul de fulgere la care lucrase toată ziua.

Umbrela mea insista şi insista. Că văzuse ea, pe raftul de sus, nişte bujii tocmai bune pentru inimi pierdute.

Cel care potcovea în grabă Cerul Sud voia să ştie ce dau înschimb.

– Alta. Nou-nouţă, i-am răspuns.

– Bujie x105??

– Bujie x105!

– E în listă…şoptea răsfoind conştiincions manualul, cel care potcovea Cerul Vest, iar cel care potcovea Cerul Est pufnea din când în când, privindu-mă neîncrezător.

– Nu e defectă…încercam eu să le explic. Doar scânteiază prea tare. Şi arde spaţiul strâmt care sunt.

– Asta se poate rezolva şi altfel! tuna cel care terminase de potcovit Cerul Sud.

Aşa am primit azi,  în timp ce mă plimbam senină, de mână cu umbrela mea printre norii încâlciţi, un spaţiu mai larg pentru bujia din inima mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s